14 apr. 2012

Taine vechi [13]


Realităţi generale
Vrerea îmi era să mă opresc din a scrie despre ceea ce a fost, despre ceea ce încă mai este. Dar vorba de-acasă nu se prea potriveşte cu cea din târg. Sau, mai bine spus, paşii vieţii, zilele, întâmplările, fac să se evidenţieze unele sau altele. Şi cum întâmplate s-au lăsat şi cele bine şi cele rele, din şirul lor, unele nu s-au mai putut arăta înţelese. Am desluşit taine vechi căutând înţelesurile şi manifestările de până acum. A venit vremea prezentului şi a venit vremea întâmplării în care să nu mai fiu privitorul necunoscut şi cel care încearcă să desluşească înţelesuri. A venit vremea în care să ies din conul obiectivismului pur şi, cu sabia lui Damocles deasupra capului, pusă de riscul subiectivismului, să intru în marea încercare a ceea ce îmi este dată să fac, ceea ce trebuie să fac, şi să fiu eu omul şi eu desluşitorul şi chiar trăitorul zbuciumului. Aşa stând lucrurile, voi încheia această serie, căci este vremea înţelegerii şi desluşirii tainelor noi. Şi despre acestea voi povesti cândva, căci de n-ar fi nu s-ar mai povesti!
***
<Ce poate fi mai dureros pentru individ şi societate decât numărul mereu crescând al cuplurilor nefericite? Am descoperit, de-a lungul timpului, manifestări şocante, unele absurde, altele de o violenţă incredibilă; adulterele abundă, alimentând celebrul triunghi conjugal, care nu este o formă tocmai liniştită a relaţiilor interumane.>
Ce poate fi mai dureros pentru individ şi societate decât numărul mereu crescând al cuplurilor nefericite? Am descoperit, de-a lungul timpului, manifestări şocante, unele absurde, altele de o violenţă incredibilă; adulterele abundă, alimentând celebrul triunghi conjugal, care nu este o formă tocmai liniştită a relaţiilor interumane.
Scriam asta acum trei ani şi, ca exemplu, îl readuc în acest context. Chiar dacă pare a avea doar un anumit înţeles, merită a fi citit pentru a se înţelege şi un alt orizont din care vine absurditatea în viaţa oamenilor:
De obicei, el vine beat acasă, terorizând pe cei de acasă. Salariul, proaspăt încasat, a fost cheltuit rapid cu amanta, iar viaţa cuplului se bazează doar pe câştigurile ei. El se înfurie din orice, ea i se pare insuportabilă, iar copiii, plictisitori peste măsură. Ce cauze pot aduce cuplul într-o situaţie atât de nenorocită şi, din păcate, prea des întâlnită?
Multe femei m-au rugat să verific existenţa unor amante şi să aflu prin ce metode au fost înceţoşate mintile celor cu care s-au unit. Din păcate, mijloacele de cucerire a bărbaţilor sunt numeroase, unele mai rafinate decât altele. Perversiunile sexuale, învăţate de unele femei cine ştie de pe unde, reprezintă o armă puternică pentru a-şi atinge scopurile. Numeroşi barbaţi, care până mai ieri erau model, s-au transformat în bestii, donatori de bani sau bijuterii şterpelite din casă, hoţi, traficanţi de orice... Unii au părăsit ceea ce însemna acasă. Alţii îşi duc mai departe viaţa, încercând să arate lumii că totul este în regulă.
Deşi trăim într-o ţară cu oameni care, în majoritate, se tem de pedeapsa Divină, am remarcat a reacţie adversă puternică la credinţa normală în Dumnezeu. Am senzaţia uneori că România s-a transformat într-o ţară a vrăjitoarelor. În multe localităţi, şi în genereal în cele mari, aproape fiecare stradă adăposteşte măcar o specialistă în farmece. Ea leagă şi dezleagă vieţile şi destinele unor oameni, fără să se gândească prea mult la consecinţele grave ale acestor îndeletniciri. Unele se laudă că ţin cu Dumnezeu şi folosesc lumânări, cruci, sare, cositor, mercur, apă sfinţită, făcându-si enorm de multă publicitate. Dar, indiferent că acţionează cu bună sau rea intenţie, inconştienţa lor produce victime. Ajutându-i pe unii, îi nenorocesc pe alţii.
Mai rău chiar, unele “specialiste”, ascunse de ochii şi urechile mass-media, folosesc mijloace de manipulare deosebit de periculoase. Multe persoane au găsit în preajmă sau în interiorul locuinţelor anumite obiecte ciudate: oase de păsări legate cu aţe colorate; bucăţi de pâine unse cu lichide colorate şi lipicioase; gunoi ciudat pe pragul casei; ouă, în locurile unde găinile nu au acces; păpuşi făcute din cârpe legate cu şnur; broaşte vii sau moarte, ajunse ca din senin în casă ; fotografii înţepate cu ace, sfori înnodate cu şapte, nouă sau soisprezece noduri şi multe altele. Oricât am fi de realişti, trebuie să remarcăm coincidenţa unor astfel de apariţii cu declanşarea perioadelor pline de nenorociri în vieţile oamenilor.
Gravitatea urmărilor diferă de la un caz la altul: familii dezorganizate în timp record, despărţiri fără motiv, accidente, boli incurabile, devieri de comportament, incendii, decese... Spunând sus şi tare că astfel de vrăji nu sunt posibile, fiind doar rodul imaginaţiei, incinse de prea multe lecturi despre fenomenele paranormale, a unor persoane instabile psihic, dovedim o atitudine inconştientă. Ignorand existenta răului din jurul nostru, acceptăm să convieţuim cu el, îl ajutăm şi, în acest caz, nu mai avem dreptul să ne plângem că faptele reprobabile sunt din ce în ce mai numeroase...
Persoanele atacate prin magie neagră prezintă simptome specifice: depresii, dureri de cap (mai ales în zona cervicală), stări de leşin, senzaţii de întunecare a minţii şi... nelipsita obsesie a morţii. Când se intervine prin vrăji pentru îndepărtarea a doi parteneri, unul dintre cei doi nu-l mai suportă pe celălalt în preajma sa; are momente când îl vede cu un chip respingător, adeseori simţind nevoia să o ia la fugă sau să îl omoare. Manifestările pot fi şi reciproce.
Răul se întinde nestingherit în societatea noastră. Divorţurile abundă, singurătatea ajunge la cote maxime violenţa este la tot pasul – într-un cuvânt, nefericirea, dezastrul. Pe cine să dăm vina? Pe sărăcie, ignoranţă, lipsa de civilizaţie, lipsa de credinţă în Dumnezeu sau pe infinita varietate a destinelor omeneşti?
***
Ceea ce este scris mai sus este o simplă exemplificare a ceea ce atunci am avut ca şi cazuri. Într-o formă mai uşoară nu îmi era cazul necunoscut. Însă niciodată nu credeam că printre lecţiile de viaţă şi cazurile mele voi mai fi vreodată inclus şi eu. Şi dacă tot vorbeam despre subiectivism, acest dezavantaj este pe deplin balansat de avantajul implicării. De aceea seria nouă nu va mai fi doar o descriere a desluşirii umbrelor ci va cumula şi fapte, fapte reale. Dar, pentru că aici este pragul dat de cunoaşterea indirectă şi cea directă, mai sunt câteva lucruri de spus.
***
Vrăjitoria nu este alceva decât o otravită porţie de libertate. Răul de pe lumea aceasta nu se datorează doar prostiei şi slăbiciunilor omeneşti. El este şi efectul energiilor vehiculate de entităţile malefice invizibile. Acestea îi îndeamnă pe oameni să producă mult rău în ei înşişi, dar şi în jurul lor. Unele persoane sunt foarte receptive la intenţiile negative care li se sugerează pe nevăzute şi le pun în practică fără să regrete. O problemă arzătoare a demonilor este cum să le domine vieţile celor ce slujesc [1] . Binele şi ascultă vocile curate ale îngerilor lui Dumnezeu. Aici joacă un rol important vrăjitoria.
Vrăjitorul este un colaborator de nădejde, puternic şi instruit înspre rău, al lui Satan. Profitând de interesele meschine şi patimile omeneşti, el trimite energii perverse către victimele indicate de clienţi, transformându-le viaţa într-un coşmar. Astfel, vrăjitorul, prin biocâmpul şi capacităţile sale mentale, amplifică ideile satanice, distructive. Cu scopul de a-şi concretiza intenţiile murdare, el se foloseşte de spiritele negre pentru a-şi satisface clienţii, sau propriile dorinţe. Dar şi forţele Întunericului profită de talentele lui pentru a-şi împlini planul strategic de distrugere a lumii (suferinţe din belşug, pentru cât mai multe fiinţe nevinovate).
Practica vrăjitoriei are o mare răspândire în Romania, lucru trist, recunoscut cu îngrijorare şi de către unii slujitori ai Bisericii. Părintele exorcist Ilarion Argatu, de la Mănăstirea Cernica (Dumnezeu să-l odihnească în pace!) se mira adeseori de amploarea acestor îndeletniciri blestemate. Sfinţia-sa spunea că la începutul carierei sale duhovniceşti, prin anii 30, arareori se putea auzi de asemenea fapte. Astăzi, influenţa vrăjitoriei creşte îngrijorător, mai ales de când cu libertatea şi democraţia, primite parcă din linguriţă, iar oamenii, ca o consecinţă directă a acestui trist adevăr, devin tot mai mizerabili.
Chiar şi cei care nu cred în vrăji, sau mai ales ei, pot să le cadă victime. Bravada şi ignoranţa în faţa acestui fenomen pot alimenta sugestia primită pe cale telepatică - parte componentă a agresiunii prin vrăjitorie - ca individul să suporte pasiv fluxurile malefice năpustite asupra sa. Dacă omul nu crede în puterea farmecelor, nici nu intenţionează să lupte împotriva lor. Daca s-a întâmplat că a devenit victima acestora, ar putea avea necazuri mari. Urmările acestor practici necurate pot fi: moartea, mutilarea, accidentele, distrugerea psihică, ruinarea sănătăţii trupului, pierderea de persoane dragi sau a unor bunuri materiale, ruperea relaţiilor interumane ş.a. Dacă popula-ţia noastră, în ansamblu, ar fi ceva mai spiritualizată, ar trata aceste ocupaţii cu seriozitate, considerându-le nişte delicte grave. Oare cu ce se deosebeşte un criminal în serie de o vrăjitoare care provoacă de la distanţă, contra-cost, moartea multor indivizi?
Ca un simptom alarmant al ipocriziei omenesti, slujitoarele magiei albe se pretind a fi oponentele magiei negre, diavoleşti. Numai că atâta timp cât şi practicile de magie albă produc dezordini în vieţile victimelor, după bunul plac al celor ce plătesc bine (legând şi dezlegând cununiile, distrugând familii, aducând fete nevinovate în paturile celor bogaţi sau a ţiganilor care astfel se răzbună pe ceilalţi pentru neputinţele lor, ajutând infractorii să câstige bani cu nemiluita etc), atunci care mai este diferenţa? Nici o vrăjitoare nu ţine cont de Binele şi Înţelepciunea Divină.
Nu exista altă cale de a lupta cu forţele demonice decât prin Puterea lui Dumnezeu! Salvarea stă, înainte de toate, în forţa şi tenacitatea victimelor de a invoca personal ajutorul Dumnezeului cel Prea Puternic. Nu este suficient să ai un suflet minunat şi să faci fapte bune, mai trebuie să ai şi mintea totdeauna trează, gata de luptă cu răutatea Necuratului. Dacă, spre norocul tău, conştientizezi momentele în care eşti supus unui asalt hipnotic malefic, fereşte-te să iei decizii importante pentru viaţa ta, odihneşte-te şi evita acţiunile periculoase. Roagă-te la Bunul Dumnezeu să îţi dea puterea de a răbda şi a scăpa cu bine din răul care încearcă să te copleşească!
***
Agresiunea psihică prin magie neagră se aplica în mod direct sau indirect asupra oamenilor, folosindu-se ca armă principală emisia telepatică distructivă.
Atacul psihic direct are loc atunci când victima se află în faţa agresorului. Acesta acţionează pur mental sau combinând influenţa mentală cu manipularea unor obiecte şi vietăţi, cum ar fi: lumânări colorate în negru, brun, cenuşiu, verde murdar, roşu sângeriu spre brun, galben-bej închis etc; animale vii sau moarte (şoareci, şobolani, pisici, câini, broaşte, şopârle etc); crucifixe din lemn sau os, vopsite în culori închise; scoici necurăţate, cu interiorul putred; păsări (găini, bufniţe, pescăruşi ş.a., în funcţie de zona geografică); obiecte de tortură pentru fiinţele sortite sacrificării (foarfeci, cuţite, cleşti folosiţi la scoaterea ochilor şi a măruntaielor, nuiele pentru lovirea victimelor, topoare mici etc).
Prin sacrificarea vietăţilor nevinovate se aduc ofrande unor entităţi inferioare (slab dezvoltate informaţional), supranumite duhurile Iadului (demonii). Acestea, satisfăcute prin cruzimea sacrificării unor fiinţe inocente şi slab protejate, devin înţelegătoare şi oarecum docile, executând cererile vrăjitorilor de a provoca suferinţe oamenilor-tinţă. Victima poate fi adusă în casa agresorului sau agresorul, în casa victimei, care, de obicei, se află în stare de inconştienţă (beată, drogată sau hipnotizată).
Atacul psihic indirect se execută în absenţa victimei, care, de obicei, nu are cunoştinţă despre ceea ce i se întâmplă. În majoritatea cazurilor, ea nu află niciodată că, într-o anumită perioadă a vieţii sale, s-a aflat sub incidenţa unor emisii energetice agresive şi distructive. Metodele practice sunt aproape aceleaşi ca la atacul direct. Lor li se adaugă aşa-zisele descântece ale depărtării, care se deosebesc mult de cele folosite în faţa victimei. Acestea din urmă sunt ceva mai blânde, pentru ca nu cumva persoana agresată să moară în timpul ritualului, fapt ce le-ar aduce grave complicaţii celor aflaţi de faţă.
Rezultatele aplicării acestor practici de influenţare a biocâmpurilor umane sunt imprevizibile. Nici vrăjitorul însuşi nu poate garanta efectul optim al acţiunilor sale. De la un caz la altul, acesta are o intensitate maximă, medie sau mică. De multe ori, agresorului îi scapă acţiunea de sub control, făcând, în mod inutil, multe victime, fără a-şi putea atinge scopul propus.
Majoritatea oamenilor rezistă agresiunilor psihice, mai ales dacă ele sunt programate pe termen relativ scurt (o lună, 3 luni, 6 luni). Atacurile programate pe termen lung (ani de zile sau toată viaţa) şi cele repetate la anumite intervale de timp (calculate după norme ştiute numai de către practicieni) pot avea consecinţe deosebit de grave.
Oricare dintre aceste două tipuri de agresiuni psihice ar fi folosit, dacă agresorul are talentul Satanei, victima va suferi enorm din punct de vedere fizic şi psihic. Din nefericire, astfel de agresiuni sunt arareori pedepsite şi numai acolo unde există legi pentru judecarea vinovaţilor prinşi asupra faptului.
***
Vectorul energetic este o structură informaţională montată pe o purtătoare energetică, asimilabilă explicativ undelor modulate din transmisiunile radio. De fapt acesta conţine trei elemente:
- purtătoarea: o concentrare de energie realizată mental –frecvenţa purtătoare,
- componenta informaţională, structurată pe două nivele: memorie şi/sau programe -semnalul modulator,
- fluxul vital imprimat vectorului prin două posibile căi: procedeul creaţiei şi aport (individual sau colectiv) -puterea de emisie şi antena.
Vectorii nu sunt o descoperire modernă, ci ei au fost folosiţi dintotdeauna, chiar dacă nu sub aceasta denumire, şi chiar dacă mecanismul lor a fost prea puţin cunoscut şi mult mai puţin răspândit. I-au folosit preoţii din toate timpurile (druizi, preoţii egipteni sau tibetani, până la cei din zilele noastre), şamani sau iniţiaţii în ştiinţe oculte.
La noi, vectorii sunt predaţi în şcolile de "Inforenergetică" (şi nu radiestezie cum absurd se propagă ideea) şi sunt utilizaţi în mod curent şi eficient, benefic şi nu numai benefic (a se vedea şi opinia lui Ovidiu-Dragoş Argeşanu!). Sub o altă prezentare se regăsesc şi în ReiKi sau alte forme (bio)energetice, atât cele ale "Luminii" cât şi ale "Întunericului".
Vectorii sunt intens aplicaţi şi de organizaţii oculte, existând şi aparate specializate cu foarte bune performanţe (de exemplu tepafonul de care vorbesc Adolf Hemberger, cât şi Franz Bardon în "Frabato Magicianul"), dar şi de secte, de subunităţi din armatele marilor puteri sau de servicii "selecte", cu aparate mai puţin complexe, dar cu o foarte bună eficienţă, adaptate cerinţelor.
Se regăsesc sub diverse denumiri, unele tehnice, altele fanteziste: vectori, sfere, sfere de energie, bile (sau biluţe), spaţii, forme-gând, idei-formă, egregori (emisiile psihicului colectiv necesită însă un suport energetic serios pentru a deveni vector; ori aroganţa, de exemplu, nu poate genera un astfel de suport). Franz Bardon le numea elementali. Poate să nu fie chiar o confuzie, mai ales că Bardon atribuie vectorilor săi puteri şi calităţi de entităţi dotate cu inteligenţă şi suflet, creaturi zămislite de către spiritul uman. Iar acceptul general pentru elementali este acela de forţe semi-inteligente din natură. Meritul lui Franz Bardon, pe lângă acela de a scoate această tema din cărţile destinate unor cercuri ultra-restrânse, constă în faptul că a pus la dispoziţia celor dornici de cunoaştere o analiză serioasă la care a adăugat fantastica sa experienţă. Cartea sa "Iniţiere în Hermetism sau Calea adevăratului Adept" este un document riguros ştiinţific şi un drum deschis pentru toţi cei ce caută, dar nu doresc să intre în contact secte, loji ori alţi "proprietari ai Cunoaşterii".
O clasificare generala a vectorilor îi împarte în statici şi dinamici, aceştia din urmă fiind programaţi conştient sau nu.
Vectorii statici au doar memorie şi rar conţin un program propriu simplu. Ei sunt ataşaţi unei gazde, în general obiecte. Memoria acestora este suma influenţelor mentale la care a fost supusă gazda de-a lungul timpului şi poate fi citită radiestezic, prin clarviziune sau prin alte percepţii extrasenzoriale. Vectorii statici se deplasează doar odată cu gazda.
În această categorie intră amprentele spontane şi vectorii cu programe simple concepute să reacţioneze la prezente nedorite sau în anumite situaţii. Marea lor majoritate sunt malefice datorită intensităţii trăirilor dense, pe parcursul unor evenimente grave.
Amprentele benefice sunt cele ale sfinţilor, locurile în care au trăit şi au fost puternic încărcate cu energiile lor, rămăşitele lor pământeşti, moaştele, de asemenea purtătoare de energii înalte. Dar există şi amprente făcute în mod conştient, programate. Talismanele sunt amprentate pozitiv, dar pot avea şi componente negative pentru alt purtător decât cel desemnat.
Legendele comorilor ascunse şi ale mormintelor ferecate şi păzite de forţe invizibile menite să îndepărteze pe jefuitori capătă o altă valoare, reală, pentru cunoscătorii procedeelor de amprentare.
Există cazuri când vectorii statici schimbă gazda sau se multiplică. De asemenea, prin procedee speciale, memoria lor poate fi alterată.
Vectorii dinamici sunt acei vectori ce se deplasează pentru a-şi atinge ţinta şi scopul. Distanţele, oricare ar fi ele, pot fi parcurse instantaneu, dacă vectorii nu sunt altfel programaţi. Vectori dinamici malefici: blestemele, legările, în general "făcăturile" unor elemente inculte, analfabete şi inconstiente.
"Rugăciunile" sunt vectori dinamici ai căror beneficitate este cu atât mai mare cu implicarea, conştientizarea, încrederea şi concentrarea sunt mai mari.
Întregul sistem ReiKi este un vector deosebit de complex şi greu de copiat şi de conceput un sistem similar la nivelul cunoaşterii umane de azi (în ciuda faptului că numărul unor astfel de clone, supranumite şi şcoli ReiKi este de ordinul sutelor; incontestabil, fiecare aduce ceva nou, pentru că şi un mugur aduce ceva nou copacului). Mai mult, ReiKi operează cu patru simboluri, care sunt vectori deosebit de puternici, şi sunt în rezonanţă cu planeta pe care trăim, cu Luna, cu Soarele şi respectiv cu Universul în care ne aflăm (pentru moment).
Există de altfel nenumarăţi vectori simboluri: semnele şamanilor, cele tibetane, reprezentările mitologice, simboluri de mare forţă precum Triskelul la celţi sau Uroborus în bazinul mediteranean, alfabetul runic (Futhark, extraordinar de puternic), alfabetul ebraic (de asemenea puternic) şi chiar alfabetul arab. Vectorii simboluri sunt utilizaţi cu succes în radionică, geobiologie sau Feng Shui (remediile Feng Shui constituie ele însele vectori, dar, pentru a nu încărca habitatul cu saci de jucării şi pietricele, şi pentru a nu îl transforma în zonă culturală chineză, se pot utiliza semne grafice evocând trăsături caracteristice semnificative ale remediilor necesare).
În ceea ce priveşte programarea conştientă, procedeul de vectorizare este relativ simplu, dar implică o bună concentrare şi un grad înalt de responsabilitate. Se creează o sferă energetică (anumite mişcări şi gesturi, sunt menite să amplifice procesul, chiar dansuri la vraci, şamani, căluşari), urmează aplicarea unui program, a unui scop, se sacralizează şi se insuflă fluxul vital universal.
Acest flux universal se regăseşte la nivelul fiecărui element al oricărui regn: mineral, vegetal sau animal, la nivelul oricărui element al Creaţiei, funcţie de poziţia sa pe scara complexităţii, a evoluţiei. De asemenea, tot ce creează omul, împrumută prin intermediul acestuia o mică parte din acest flux, în raport cu aportul lui efectiv; astfel o lingură de lemn deţine o cantitate ceva mai mare din fluxul vital decât o lingură metalică produsă prin procedee tehnologice la care omul nu a avut un aport direct semnificativ. O amprentare, energie şi flux vital.
Franz Bardon merge ceva mai departe şi îi dă şi un nume vectorului, fiindcă, spunea el: "Ceea ce nu posedă un nume, un simbol propriu, sau un semn exterior este lipsit de importanţă".
Există personaje ce urmăresc a face bine aplicând diverse tehnici de vectorizare. Deşi această noţiune este relativă. Binele absolut, noţiune eminamente teoretică, porneşte dinspre uman şi are tendinţa ascendentă; creează goluri şi vulnerabilităţi. Răul vine de "jos" şi rezonează uşor cu umanul având tendinţe de stabilizare şi de extindere.
Mioriticul nostru areal este un exemplu elocvent. Lăcomia s-a completat cu setea de putere şi dominare, dând naştere unei "clase" de foarte joasă speţă, instalată stabil şi ireversibil, evident în expansiune. Adâncirea diferenţelor dintre această tagmă şi plebea este greu de conceput pentru secolul 21, dar ea continuă. Există o singură pătura intermediară între opulent şi pauper, acea pseudoinstituţie căpuşardă denumită "aparatul de stat în birouri", semi-îmbogăţitii, un fel de lachei-rezervă pentru zile negre (singura instituţie reală, viabilă şi activă în România fiind jaful naţional).
Gravele discrepante dintre specia-lider şi plebe, acumulările inimaginabile, aroganţa, dispreţul, sila, nepăsarea (sentimente oarecum pasive, ce nu pot genera un suport energetic suficient) faţă de plătitorii secătuiţi, duc inevitabil, conform acelei legi universal valabile a acţiunii şi reacţiunii, la sentimente de răspuns deosebit de puternice şi mai ales foarte active: invidie, ciudă, intoleranţă, ură, ce generează la rândul lor vectori inconştient programaţi pe purtătoare de energii intens negative (ceea ce afectează bineînţeles şi plebea, care constituie de fapt emiţătorul).
Efectul vectorilor inconstient programaţi născuţi din adânci sentimente de mâhnire se răsfrâng în general asupra membrilor familiei: accidente rutiere, de vânătoare, droguri şi alte dependenţe, boli nervoase, scandaluri publice, manifestări anti-sociale, inadaptare la o societate ostilă. Şi toate acestea din urmă nu datorită carenţelor în educaţie sau unui IQ căruia nu i s-a acordat atenţie.
***
Articolele de mai sus trebuiau să fie incluse în această serie. Trebuiau incluse pentru că ele, fără a fi legate strict de caz, fiind generale, pot aduce înţelegerea fenomenelor mai aproape de oricine nu vrea să rămână ignorant, mai aproape de orice victimă care nu se mai vrea la dispoziţia agresorului, sau să trateze, chiar pe ultima sută de metri urmarea celor venite din trecut, dar, mai ales, să aibă grija urmaşilor care pot duce mai departe, amplificat, efectele ce le-au resimţit ei. E nevoie de discernamânt pentru înţelegere şi acţiune, căci planul fiinţării nu este atât de protejat pe cât vor unii să creadă, să se mintă, sau să mintă. Dovezile, pentru cine vrea să vadă, sunt la tot pasul, relatările fiind atât vechi cât şi noi.
Dar oare, cât de uşor acceptă cineva atacat că nu este ceva în regulă sau ca măcar să i se citească cele trei molifte prin care se poate să perceapă un semn al minunii eliberării?


[1] Povestea părintelui Cleopa, (capitolul următor) descrie, în felul viziunii creştine, această poblemă...

Niciun comentariu: