30 iul. 2013

Inventate irealităţi

Asta seara am perceput esenţialul... Dupa luni de zile de când nu am privit la TV, o jumătate de ora mi-a schimbat starea, în decădere. Reportajul de pe Discovery nu avea nimic în comun cu aceste stari, era legat de Kenia. Starile acestea sunt similare cu cele de ieri dimineaţă când intrasem pe Facebook. Am curajul să lansez o idee: cel puţin Tv-ul şi Facebook-ul, ca şi alte site-uri de aşa-zisă socializare, sunt intenţionat generatoare de stări deprimante şi destabilizatoare. Poate nu este întâmplătoare capcana introdusă de messenger-ele introduse în ele, de curând! Sunt negative şi atrag! Numărul utilizatorilor creşte continuu. Ego-ul oamenilor este crescut artificial. Pe cei mai mulţi îi cuprinde o boală care încă nu-i definită pentru public însă a fost bine studiată în timp, în umbră! Ea face ca oamenii sa devina neoameni, sa se insingureze, sa se minta! O fac fara sa realizeze ca sunt manipulati! Sunt usor, usor atrasi spre aceasta capcana. Si oamenii cad in ea... La inceput e greu de definit transformarea: omul isi face un profil, pune acolo niste informatii, si cateva poze. Apoi, incet, incet, isi pune viata la vedere "albumul de fotografii" la poarta, incepe a-si descrie viata si trairile pentru ceilalti. O face fara intentii (in general) dar vartejul depersonalizarii ii duce in jos. Pentru a fi in centrul atentiei ajung sa faca si fapte -zic ei ca dupa cum simt in suflet- surprinzatoare care, daca se poate sa fie si surprinse pe imagine. Am observat ca si pana cei care au valoare, oameni care si fara Facebook ar avea ceva de spus, alergand in cursa pentru a ajune in randul celor care sunt acum pe podiumul valoric, isi cauta ieftina popularitate, aici, in acelasi mod. Monstrii sacri exista, insa ce monstru sacru si-a pus la vedere toata viata? Ei au mers liniar, in viata sociala, personala? Mondenitatea le-a fost asa de draga? Omul de acum insa este grabit sa fie cunoscut! Cunoscut insa, nu si inteles. Prefera sa-i fie cunoscuta viata, sa puna cat mai repede poze cu el, alaturi de altii, mai ales "neovalori" cunoscute, sa comenteze folosind magicul cuvant "iubire" pentru a se minti pe el insusi ca ceea ce face este pornirea sufletului si nu a unei minti imbacsite prin manipulare.
De circa 6 ani m-am tot invartit si eu prin lumea virtuala. Constient am facut si experimente, dar de cele mai multe ori am cazut si eu in aceasta capcana. M-am trezit uneori cam tarziu! Concluziile mele sunt lucruri simtite pe propria piele, direct sau indirect, traite de mine sau apropiatii mei!
Politicienii nu sunt deloc absenti in aceasta orgie a lumii moderne, a lumii de gunoi, cum mi-am permis, nicidecum nemotivat, sa o numesc! Am vazut la doamna Grapini, un om-politician ce nu-si urmareste scopuri de marire... Totusi vartejul acestor site-uri de solidarizare a cuprins-o si pe dumneaei, descriind uneori viata privata. Un gest nevinovat, insa un gest care poate avea urmari daca mintile diabolice isi vor pune in cap sa o darame. Presedintii de partide insa, nu afiseaza nimic din viata personala, dar au creat o adevarata industrie de slava si glorie! Nu au nici un interes?
Revenind la omul simplu, la mine chiar, m-am intrebat ce cauta prin acest joc? Nu vrea sa mai accepte relationarea in doi sau in cea a unui grup restrans? Cine se aseamana se aduna, era proverbul romanesc. Acum insa, prin aceste site-uri se poate spune ca "Cine se aduna TREBUIE sa se asemene"! Mie asta imi suna a omogenizare de constinte, de valori. Adica depersonalizare. Malaxorul diabolic functioneaza; zeci de milioane de indivizi sunt cuprinsi de aceasta febra. Sunt dependenti de aceasta necesitate (greu insa de acceptat pentru cel febril) de a se depersonaliza. Acelasi ban si acelasi sex dar si acelasi ego exacerbat ii face pe oameni sa deschida singuri poarta iadului. Ei insa nu vor sa creada ca acest comportament le este indus, le este transmis, prin ceva ce nu este transparent. Li se induce ideea de viata la intamplare, destramarea cuplului, insingurarea, destrabalarea, vinderea sufletului pentru placeri ieftine, pentru faima de scurta durata -podiumuri de mucava- prietenii fara suport, iubiri sfasietoare ce se termina de multe ori la politie sau la spital, chiar si la morga, minciuna, infatuare, lauda de sine, caderea in desuet. Oamenii acuza pe cei ce, mai devreme sau mai tarziu pe aceste victime! O fac din doua posturi si doua motive distincte: cei neimplicati pentru ca nu stiu fenomenul iar cei implicati pentru ca nu au curajul sa recunoasca faptul ca si ei joaca in hora mortii sufletesti! Cum se transmite aceasta indrumare spre dezastru? Urmariti aplicatiile si veti intelege... Stiu, exista scuza: eu am iesit de acolo! Pot sa spun eu insa "Degeaba"! Aceea e doar o ascunzatoare a realitatii, caci mesajele subliminale sunt incluse peste tot, in tot acel site! Actualizarie de fatada sunt doar praf in ochi...mereu script-urile se schimba. Ca un cunoscator totusi al unui dispozitiv si aparat electronic, pot vorbi si de modul de traducere in real a acestor transmisii in modul material, fizic, existential, al omului. Orice calculator are difuzor (acel piuit ce se aude la pornire) ce poate reda foartebine, fara volum mare, frecventele purtatoare ale mesajului subliminal, ultrasonor. Urechea nu le aude, creierul insa nu le lasa nedecodate. Optic, ecranul "ascunde" usor acele mesaje scurte (max. 20 ms) pe care nu ochiul, ci creierul. Nu sunt decodate constient, deci omul n-are de unde sti ca "a primit o informatie"! Insa o executa. Si se sinucide, chiar daca nu la modul fizic!
Cand spun cuiva despre un anumit mod de a recepta o realitate, de a se comporta, mi se spune direct ca eu vreau sa manipulez! Omul receptioneaza informatia constient si o interpreteaza asa cum poate. Nu ma supar ca sunt acuzat pe nedrept, chiar pot spune ca ma bucur ca are o pozitie. Chiar daca stiu ca face o proiectie a moentului sau, alteori a propriei dorinte sau personalitati, privesc doar scanteia ce aprinde candela constiintei.
Unii imi vor spune ca rolul acestui site a fost determinant pozitiv in pornirea unor revolte si-mi vor da exemplu Egiptul. O revolta ce, trebuie sa recunosc, era necesara si nu contest argumentele ce le vor aduce unii pentru a-mi demonstra ca ma insel. Insa la capitolul Libia, tare-mi e ca vor intelege mai tarziu cat de mult neadevar stiu ei. Acolo, spun eu acum, pe langa mijloace militare s-au folosit si metode neconventionale, inclusiv prin aceste site-uri de socializare, pentru a-i determina nu doar sa se revolte, ci sa si omoare... Adica o justitie fara judecata! Amintiti-va de Romania, 1989, de Irak... Si cate vor mai fi!
Am intrat in problemele globale, insa ma intorc la omul de aici, omul de langa, sau din apropierea mea. La el si la comportamentul alterat ce i-l induc aceste site-uri. Candva, prin 2008, am vorbit despre viata virtuala la modul general (cartea Absolut concret). Acum m-am focalizat pe ideea influentarii comportamentului individului in viata de zi cu zi. Adresandu-se persoanelor cu un grad de instruire mediu si ridicat, aceste site-uri au devenit mai necesare, celor ce doresc subordonarea omului, decat aerul si apa. Inducerea comportamentelor de care vorbeam este cheia prin care omul este slabit la maxim. Un om care poate fi atacat pe latura morala nu mai poate fi considerat nici artist, nici om de cultura, nici om de stiinta. El este de valoare, in structura intriseca, dar in fata societatii nu mai are nimic de spus si, ori se izoleaza, ori este izolat. Astfel el nu mai are nici cea mai mica putere, nu mai poate convinge pe nimeni prin scrisul lui, prin spusa lui, prin fapta lui.
Unii ar spune ca “Ce conteaza parerea unora, eu stiu cum sunt?”. Pentru persoana proprie asa e, n-are de ce sa conteze. Pentru a organiza o lupta, o rezistenta impotriva impilarii, insa e o necesitate absoluta. Iar in aceasta organizare valorile conteaza. Un individ care ‘da cu gura’ poate sa incite, sa cheme la lupta, dar nu ar fi decat o revolta a celor usor manevreabili. Manelistii (ce rau imi pare ca trebuie sa ii amintesc), de pilda, pot induce unor multimi destul de mari o idee, dar ce urmeaza dupa aceea? Au inimioara mea? Au cercelusul meu?
Cei manevrabili, in afara unor revolte nu pot genera schimbari. Si, la fel de bine, ei pot fi manevrati si de cei de la putere, intorcandu-se impotriva propriei revolte. Cat priveste pe cei care, in tot ceea ce fac tin cont de triada existentiala a omului: suflet, minte, corp, acestia sunt tinta predilecta a celor ce manevreaza butoanele de comanda ale manipularii. In inocenta lor, caci nu pot sa accepte ca unii “oameni sunt mai putin oameni”, cad victime celor ce sunt soldati fara a sti a celor ce dau comanda. Acesti cameleoni, mimand intelegerea umana, a ajutorului si sprijinului acordat celor care trec prin momentele, umane si ele, de cadere, ii imping pe ceilalti spre prapastie, dar inainte de a-i aduce in marginea prapastiei, au grija sa faca un cap de pod pe care il mascheaza cu vegetatie abundenta. Odata ce victima e facuta sa ajunga acolo, uitand de toti ceilalti, acel cap de pod se rupe, iar caderea in gol nu mai are oprire.
Pentru cei ce depasesc latura de intelegere a realului, as mai aminti si informarea pe care o fac unii, voit sau nevoit, a informatiilor despre ei. In aceeasi masura sunt destui care pot “lucra” o persoana doar avand o imagine a acelei persoane. Imaginea poarta amprenta persoanelor din ea, creeaza o punte pe care orice poate trece la acea persoana. Cati, chiar si din cei initiati, realizeaza ca prin acea imagine ei devin victima atacatorilor, fiind tot timpul la discretia lor? Si, mai ales, dand fuga la a posta cele mai recente fotografii, ei de fapt aduc confirmare atacatorilor, despre transformarile lor. Iar cei ce decodeaza imaginea, transformarile, isi pot duce mai departe munca, stiind ca au gasit cea mai buna cale... Iar cei care-si mai tarasc si copii (minori) in aceste poze, sunt constienti de faptul ca deschid si alte porti? Copiii au legatura energetica directa cu mama. Fiind loviti ei, automat este lovita si mama. Astfel mama copilului respectiv este si ea lovita... Daca in fotografie se afla si mama si copilul, mama devine victima sigura... Iar prin copil, prin comportamentul lui, devine si mai labila, pentru ca apare un alt atacator, nevinovat de data asta... Pe cei ce stiu toate acestea ii intreb: V-ati gandit la asta, sau, gandindu-va doar la propria persoana, la autopopularizare, ati uitat ca nebunii, oamenii rai, nu au disparut din aceasta lume? Nu cumva egoismul se confunda aici chiar cu Ego-ul ce nu ati reusit sa-l reduceti pana la limita la care sa lasati doar pe altii sa va laude?
Nu am luat aici in calcul si imaginea reala, impactul asupra copilului al unor imagini cu tatal sau mama, in posturi, schimbatoare, ce nu si le poate explica, fie in sens pozitiv, fie in sens negativ. Despre asta insa pot vorbi cei ce au cunostinta de psihologia copilului si adolescentului (chiar si profesorii, as zice eu, cei care au facut facultatea pe “stil vechi”, atunci cand materia era obligatorie.
Am inteles, din ceea ce am simtit si trait eu, pe acest Facebook, ca aici nu am nici un motiv sa mai fiu... voi activa din ce in ce mai putin, pana cand, asa cum am facut candva cu site-urile literare, voi pleca. Nu merita sa ma pun singur la dispozitia vanatorilor de suflete, minti sau chiar trupuri. Si daca am spus Facebook, nu inseamna ca doar la acest site se limiteaza observatia si hotararea mea! Macar asa, eu si cei care vor gandi ca mine, vor fi mai protejati. Altfel spus o diminuare a riscurilor! Nimic nu este cu adevarat de pret, daca suferinta ajunge la suflet. Nici motivele activitatii profesionale, nici inclinatiile artistice, nici popularitatea. Caci omul care si-a pierdut averea nu pierde nimic, cel care-si pierde sanatatea pierde jumatate din ceea ce este, cel care-si pierde mintile a pierdut tot, dar cel care-si pierde sufletul este el insusi pierdut!
Televiziunea este calea de manipulare indreptata impotriva tuturor, a celor cu pregatire superioara sau inferioara. E si ea periculoasa, dar tinta nu e foarte bine definita. Restul... tot o apa si-un pamant!
06.11.11

6 iul. 2013

Universul [2]

Continuare din Universul [1]

Destinul final al Universului

Există mai multe teorii despre soarta Universului.
-S-ar putea dilata la nesfârşit, dispărând pur şi simplu;
-S-ar putea opri din dilatare şi să rămană ca atare;
-Ar putea atinge o dimensiune optimă, iar apoi să se contracte până la prăbuşirea datorită gravităţii - teoria Big Crunch;
-Ar putea trece prin faze alternative de dilatare şi contracţie la nesfârşit;
-Ar putea izbucni un nou Big Bang care va crea la rândul lui un alt Univers.

Bing Bang-ul

Big-Bangul este una din cele mai răspândite teorii cosmologice, fiind admis de majoritatea astrofizicienilor ca model standard de formare a u-niversului. Teoria Big Bang se referă la o explozie de energie şi materie care a dus la existenţa universului. Această teorie încearcă să explice de ce universul se extinde şi de ce pare a fi uniform în toate direcţiile (după cum susţine George Gamow).

Teorii şi suportul ştiinţific despre producerea Big–Bangului Bing Bang-ul

Edwin Hubble a descris universul ca fiind în continuă extindere, dând cosmologilor "temă pentru acasă". Ideea de la care pornesc este aceea că la începuturi, cu miliarde de ani în urmă, universul nu exista. A fost doar un punct, numit punct de singularitate, ceva fără dimensiune şi cu energie nedefinită. La momentul zero, acest punct a ieşit din starea lui de singularitate, nu se ştie de ce, şi şi-a manifestat uriaşa energie printr-o ini-maginabilă explozie, Big Bang-ul. În 1940 fizicianul ruso-american George Gamow şi asistenţii săi Ralph Alpher şi Robert Herman au lansat ide-ea de explozie incandescentă de materie şi energie la începuturile universului. Această teorie poartă numele de "Big Bang", dat de astronomul englez Fred Hozle în anul 1950.
Sunt trei indicii majore că Big Bangul s-a produs :
·      Vârsta celor mai bătrâne stele este de 12-15 miliarde de ani, adică vechimea Universului;
·      Analiza luminii emise de galaxii indică că obiectele galactice se îndepărtează unele de altele cu o viteză cu atât mai mare cu cât sunt mai îndepărtate ceea ce sugerează că galaxiile erau altădată adunate într-o regiune unică a spaţiului;
·      În toate regiunile universului există o radiaţie foarte slabă, care-i un fel de fosilă, ecou al torentelor de căldură şi lumină din primele clipe ale Universului.

Limitele cunoaşterii momentelor de început ale Big-Bangului

Astrofizicienii iau ca punct de plecare 10-43 de secunde după explozia originară (Big Bang). La această vârstă tot Universul era conţinut într-o sferă de 10–33 centimetri (nucleul de atom este de 10–13 centimetri), la o temperatură de 1032 grade.
Fizicienii nu pot explica apariţia Universului de la secunda zero (din momentul iniţial); ei nu pot merge înainte de acel 10–43 secunde; se izbesc de „zidul lui Planck” (ştiinţa este incapabilă să explice comportamentul atomilor în condiţiile în care forţa de gravitaţie devine extremă iar forţa de gravitaţie exista deja în universul de 10–33 centimetri). „Zidul lui Planck” reprezintă de fapt existenţa limitelor minime fizice ale cu-noaşterii; una din barierele fizice este „quantumul de acţiune” sau constanta lui Planck=6626,11e(–34) Joule/secundă care reprezintă cea mai mică dintre cantităţile de energie existente în lumea noastră fizică, adică limita divizibilităţii spectrale şi, prin aceasta, limita extremă a oricărei divizibilităţi. Prin analogie există o „lungime ultimă” numită şi „Lungimea lui Planck” şi „Timpul lui Planck” care este cea mai mică unitate de timp posibilă.

Originea Big–Bangului

Există două importante curente care tratează originea Big-Bang-ului:
·      Susţinătorii unuia dintre ele afirmă că înainte de 10–34secunde după Big–Bang (care reprezintă timpul ce a putut fi determinat de fizicieni) a fost un ocean de energie infinită; perfecţiunea Universului; simetrie absolută înainte de Creaţie; atemporalitate.
·      Altă teorie, contrară celei a creaţionismului, este teoria contracţiei şi extensiei nesimultane a materiei în Univers care postulează că: „Materia se concentrează şi expandează, se transformă în energie şi apoi din nou în materie, în mod permanent, în diferite centre ale universului infinit, procesul acesta fiind nu numai consecutiv pentru anumite zone cosmice dar şi nelimitat în timp şi spaţiu, materia nu ia naştere din nimic. Procesul formării Universului nu a început niciodată şi nu a fost iniţiat de nimeni; el este un proces natural, obiectiv, perpetuu şi nelimitat”.
În apropierea Timpului („zidului”) lui Planck, când temperatura avea nivelul său maxim şi când din supa primordială (amestecul materie-radiaţie) respectiv oceanul de energie incomensurabilă nu existau încă interacţiuni diferenţiate, universul avea o simetrie perfectă. Lumea, cum este cunoscută, nu este decât vestigiul asimetric al unui univers care era, odinioară, perfect simetric. Această teorie induce idealismul, creaţionismul.
Gamow şi studenţii săi au ajuns la concluzia ca unele elemente chimice din universul de azi provin din primele timpuri ale formării acestuia. Unele radiaţii, care se presupune ca datează din perioada Big Bang-ului şi încă mai circulă prin univers. S-a mai descoperit că cele mai uşoare elemente ca hidrogenul, deuteriul şi heliul au fost primele elemente în univers, iar celelalte elemente mai grele s-au format ulterior. Cercetătorii susţin că elementele mai grele decât heliul şi mai uşoare decât fierul s-au format în procesul nuclear în stele, iar cele mai grele elemente (mai grele decât fierul) s-au format în urma exploziilor supernovelor.

Cercetări privind momentul de început al Big–Bangului şi cauzele care au determinat explozia iniţială

Fizicienii şi matematicienii, pe baza calculelor matematice, caută să găsească explicaţii asupra momentului zero al Exploziei Iniţiale numite Big-Bang. Astfel:
·      Teoria fizica cuantică a permis fizicienilor să emită o serie de teorii referitoare la cauza care a determinat Big-Bangul. Demonstraţiile făcute în cadrul şi pe baza teoriei fizicii cuantice precum că o particulă poate fi detectată în două locuri în acelaşi timp, (de unde concluzia că particula este într-o permanentă (continuă) vibraţie), au generat ideea că spaţiul şi timpul sunt abstracţiuni, iluzii.
·      Există şi teoria "supragravitaţiei", bazată pe faptul că forţa gravitaţională este mult prea mică în raport cu forţa electromagnetică sau cu alte forţe, (deşi în Univers se manifestă ca o forţă deosebit de mare dar şi atotcuprinzătoare), ce a postulat că gravitaţia se scurge într-un Univers paralel şi că forţa gravitaţională ce rămâne în Universul nostru este mult diminuată.
Ambele teorii au condus la dezvoltarea „teoriei membranei” sau Teoria M şi au permis concluzia că în lumea reală trebuie să fie mult mai multe dimensiuni decât cele trei din Universul nostru şi că deci sunt mai multe Universuri. Într-un laborator din SUA s-a reprodus într-o experienţă, pentru o milionime de secundă (10–7 secunde), modul cum ar fi fost starea materiei imediat după Big–Bang. Ideea este că Big–Bangul a făcut să explodeze punctul ce conţinea o enormă cantitate de energie şi care, datorită condiţiilor, a început să se transforme în materie – „supa primordială” care nici teoretic nu poate fi bine definită! Materia rezultată imediat după Big–Bang (supa primordială) a fost denumită plasmă; experimentul în care s-a obţinut această plasmă a constat într-un bombardament de particule de aur greu şi de deuteriu (izotop al hidrogenului).

Expansiunea universului

Nu e de fapt decat inertia încă deţinută de galaxii dupa Big Bang. Conform părerilor lui Stephen Hawking, universul a avut o evoluţie foarte regulată, în conformitate cu anumite legi. Astăzi, oamenii de ştiinţă descriu universul în termenii a două teorii parţiale fundamentare – teoria generală a relativităţii şi mecanica cuantică.
Universul este spaţiu-timp şi este în expansiune continuă. Aceasta se demonstrează plecând de la teoria relativităţii generale, prin care se ex-plică un fenomen curios : spectrele galaxiilor îndepărtate prezintă un decalaj spre roşu, fenomen ce se produce atunci când sursa emiţătoare este în mişcare în raport cu observatorul. Savantul Hubble a descoperit că aproape toate galaxiile se depărtează de noi, că mărimea deplasării nu este întâmplătoare ci este proporţională cu distanţa de la noi la galaxie şi că, deci, cu alte cuvinte, cu cât galaxia este mai depărtată, cu atât mai repede se depărtează de noi. Deci universul se extinde, distanţele dintre diferitele galaxii crescând continuu.
„Ceea ce ştim este că universul se extinde cu 5 până la 10 procente la fiecare miliard de ani. Unele observaţii recente indică faptul că rata expansiunii universului nu scade, ci creşte. Este foarte straniu, pentru că efectul materiei în spaţiu, fie că are densitate mică, fie că are densitate mare, poate doar să încetinească expansiunea. La urma urmei, gravitaţia este atractivă. O expansiune cosmică accelerată este ceva în genul suflului unei explozii care sporeşte în loc să se disipeze după explozie. Ce forţă ar putea fi responsabilă pentru a împinge tot mai rapid cosmosul către expansiune? Nimeni nu este încă sigur. Comportarea universului în epoca târzie: universul va continua să se extindă cu o rată mereu crescătoare. (Stephen Hawking – din cartea „O mai scurtă istorie a timpului” apărută în 2007). Cauza expansiunii accelerate pare să fie din nou manifestarea carac-terului repulsiv al gravitaţiei; s-ar repeta astfel împrejurarea similară din trecutul universului când acesta a trecut printr-o perioadă de dilatare gigantică. Forţa care a determinat comportarea „inflaţionară” a universului ar fi fost gravitaţia care, în acele condiţii, s-a manifestat repulsiv, creând o aşa zisă „presiune negativă”.
Fără expansiunea universului nu s-ar fi putut forma nici o legătură stabilă, nici un sistem, nici o organizare a materiei/substanţei/energiei (atomi, molecule, celule, stele, planete, galaxii).
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...